Scurt istoric al Muzicii Psaltice

  Muzica este folosita de crestini inca de timpuriu, chiar din timpul Mantuitorului, evanghelistul Matei incredintandu-ne ca la Cina cea de Taina s-au cantat Psalmi (Matei 26:30).
In cartea sa intitulata "Muzica bisericeasca pe psalthichie si pe note liniare pentru trei voci" (Bucuresti, strada Doamnei nr. 20 anul 1902), Preasfintia Sa Nifon N. Ploesteanu scria: „Se stie ca prima samanta a crestinului fiind aruncata in Ierusalim, si cea dintai biserica crestina fiind formata de crestinii nascuti iudei, de buna seama ca melodia Psalmilor din Vechiul Testament a predominat in biserica primitiva.... Dupa ce crestinismul a iesit din cuprinsul Palestinei, s-a raspandit la alte popoare din cuprinsul Asiei Mici si Europa rasariteana, in care elementul grec era foarte mult raspandit... iar dupa ce iudeii fura imprastiati, si venira in contact cu grecii, au imprumutat de la acestia nu numai limba, dar si muzica lor. Proba despre aceasta este faptul ca pe timpul lui Ptolomeu Filadelful (285-247 d.Hr.) evreii din Alexandria nu mai intelegeau Biblia in limba lor, au fost nevoiti dupa cerintele sinagogei si indemnul regelui, sa o traduca in limba greaca, numind aceasta traductiune Septuaginta sau Versiunea Alexandrina... Acum vine intrebarea: ce fel de cantare intrebuintau crestinii in biserica, in cele trei secole primare ale crestinismului? In aceasta privinta, doi parinti bisericesti Tertulian(+220) si Sfantul Ioan Gura de Aur(+407)ne incredinteaza ca in cele trei secole primare ale crestinismului, la serviciul divin, cantau toti crestinii, barbati si femei, batrani si tineri; ori psalmi din Sfanta Scriptura, sau imne facute de crestini, din propria lor reflexiune religioasa, intr-o singura melodie.”

  De asemenea, marturii importante despre cantarea omofona ni se transmit de la Sfantul Ignatie Purtatorul de Dumnezeu (+107), episcopul Antiohiei, caruia i s-a descoperit in vedenie cantarea antifonica, aratandui-se cetele ingeresti care laudau Sfanta Treime antifonic. Sf. Efrem Sirul, supranumit si alauta Duhului Sfant ne-a lasat aproape o mie de laude si imne scrise pe glasuri ehurii si podobii. Tot Sf. Ioan Gura de Aur aduce in Constantinopol cantarile si imnografia din biserica Antiohiei, cu care poporul credincios s-a putut apara impotriva ereziilor ariene. Sf. Roman Melodul, un sirian care a trait la Constantinopole, ne-a lasat o mie de laude, adevarate comori, si tot despre el se spune ca ar fi autorul binecunoscutului Acatist al Maicii Domnului.

Muzica religioasa a Orientului crestin s-a  dezvoltat la adapostul oferit de Imperiul Bizantin, formele sale fiind  apoi adoptate de fiecare cultura din  aria ortodoxiei. Acesta este motivul pentru care  vorbim astazi de muzica religioasa  de traditie bizantina cand ne referim la muzica religioasa a sarbilor, a arabilor, a rusilor sau a romanilor. Acest  fenomen a fost sintetizat  admirabil   de catre  Arhiereul Nectarie frimu al Husilor, un valoros compozitor al genului, care a rostit aceasta sintagma: ,, Glasuri grecesti, cuvinte romanesti, inima sa-ti indulcesti"

Alfel  spus, modurile muzicale grecesti au oferit fundatia operei unor sfinti precum Ioan Damaschinul, Ioan Cucuzel, Roman Melodul sau Cosma  Melodul, care au  invesmantat acest  edificiu cu melodiile  religioase ancestrale, practicate  de  catre  crestini dupa indemnul  Sf. Ap. Pavel :,, Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre, mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl." ( Efeseni, 5, 19-20).

Ulterior  toate popoarele  ce au imbratisat Ortodoxia  au tradus cultul, dar au adaptat  si muzica la spcificul  limbii fiecaruia, asa cum Anton Pann avea sa indemne plin de patos ,,Canta mai frate romane, pe graiul si limba ta , si  lasa cele streine ei de a si le canta".

Asa se face  ca, de cateva secole bune, cultura romanesca  poseda cel  mai  valoros filon muzical bizantin, exceptand  din  ierarhie, fireste, muzica greaca. Cei  mai  notabili ostenitori sunt personalitati de marca ale culturii, dar  si paradigme  duhovnicesti, precum Filothei Ieromonahul ( sin Agai Jipei), Petru Efesiu, macarie Ieromonahul  , Anton Pann, Nectarie Frimu, Nectarie  Schimonahul , Visarion Nemteanu, Stefanache Popescu, Dimitrie Suceveanu, Ioan Popescu-Pasarea, Victor Ojog. s.a.

Muzica bizantina constituie un gen greu accesibil, deoarece presupune  o notatie  aparte, si un ambient aplecat spre rugaciune, iar toposul practicarii ei e cu siguranta Biserica, nu sala de spectacol.